Oare cand pamantul s-a transformat in mlastina?
Cand mi s-a facut frica sa fac un pas, un gest, un compromis?
De ce mi-a disparut curajul de a risca si de a-mi asuma consecintele?
Simt de multe ori ca pasesc pe teren minat..ca sunt urmarita permanent de persoane ce asteapta sa calc gresit, sa ma opresc, sa cad in plasa. Cu timpul si cu sacul de experiente in spate totul devine complicat, totul isi pierde farmecul datorita acelui "trebuie" ce schimba, de cele mai multe ori, deciziile pe care sufletul le ia. Intervine ratiunea. Ea e cea care incepe la un moment dat sa ne opreasca si actioneaza ca o frana in toate deciziile pe care le luam.
E ciudat ca ma indrept spre drumul pe care-l ocolisem candva si e ciudat ca nici macar nu stiu cand asta s-a intamplat..cand am incetat sa ma arunc cu capul inainte, sa risc, sa fiu eu? Si..cand am inceput sa fiu precauta, cand a inceput oare sa-mi fie frica de consecinte, cand am prins teama de a fi ranita?
Nu-mi place sa vad ca cei din jur au anumite pretentii de la mine..au diverse asteptari, deoarece (explica ei) : "nu mai esti copil"..Cand eu ma simt mai copil ca niciodata!
Nu vreau sa stiu cand timpul mi-a furat si dreptul la micile mele "nebunii" sau cand am inceput sa fiu precauta, sa stau departe de foc..sa nu ma ard. Nu vreau sa stiu cand am inceput sa arat doar ce vor sa vada, dar sa fac ca mine. Asta inseamna ca mi-am cumparat linistea cu un compromis..lucru ce nu vreau sa stiu cand s-a intamplat..
7 într-o săptămână #557
Acum 2 zile
1 comentarii:
Si mai ma acuzai pe mine ;;)
Trimiteți un comentariu