Astazi am realizat..

Cat de putin viata noastra depinde noi, de propriile noastre actiuni si cat de mult de ale altora. Nici eu, nici tu nu ne-am lasa voluntar viata in mainile altora, insa..o facem fara sa ne dam seama de asta. Eu intotdeauna am fost de parere ca nu exista destin,asa cum sustin altii, iar daca cineva afirma asta in prezenta mea as fi raspuns foarte sigura pe mine "destinul mai e si cum ti-l faci singur". Acum, nu mi-am schimbat radical parerea, insa de astazi pot spune foarte sincer ca "destinul nostru depinde in mare parte de altii".

A fost o zi urata..o zi in care mi-a stat inima in loc si mi-au tremurat picioarele, o zi in care mintea mea a luat-o la goana si isi facea de zor tot felul de scenarii posibile, care de care mai urate. In momentul in care mi-e frica, am observat ca imaginatia preia controlul asupra mea, iar eu actionez instinctiv, fara sa realizez macar ceea ce fac. Mi se pare grav ca intr-o situatie de genul, care putea sa aiba urmari grave eu nici macar dupa ce toata nebunia se terminase nu am putut realiza ce s-a intamplat de fapt. Mi-am petrecut un timp gandindu-ma de unde a aparut cel din fata mea cu care nu mai aveam mult si ma "pupam" si cum de am intrat eu in depasire fara sa fiu sigura ca nu se apropie masina din fata. Mi-a luat ceva pana sa realizez ceea ce s-a intamplat, si a fost necesar ca cei din masina sa-mi spuna ca de fapt, ala iesise de pe o straduta din stanga..fara sa se asigure si din dreapta. Nu eram, insa m-am simtit extrem vinovata de faptul ca nu am constientizat pe moment ce s-a intamplat. Sa nu mai spun ca restul drumului am condus din instinct, fara sa realizez ce si cum fac..incercand doar sa imi dau seama ceea ce tocmai s-a intamplat. Din pacate, nici dupa un somn lung si cateva ore fara sa ma gandesc la "primul meu incident", nu am reusit sa uit. Si asta pentru ca..a existat o continuare si nu, nu am fost eu implicata, insa cineva cunoscut si chiar langa mine. Aceeasi situatie, singura diferenta a fost ca..de data asta nu s-a putut evita. In seara asta..viata ei si a copiilor ei, de cateva luni si respectiv 8-10 ani a depins de un sofer beat care a si parasit locul accidentului cu pretextul "ca se duce sa vomite" cand el abia se tinea pe picioare..si nu din cauza socului. Vinovatul dus a fost si normal, situatia s-a complicat mai mult decat era.

Ideea e ca..astazi am picat pe ganduri, am realizat cat de mult te poate costa o clipa de neatentie si cat de usor e sa platesti pentru greselile altora. Nu rezolv nimic daca continui sa il fac idiot pe cel care mi-a iesit in fata fara sa se asigure, sau pe cel care conducea beat si a pus in pericol viata a 3 persoane. Tot ce pot sa fac acum e sa-mi promit mie ca niciodata, intr-o clipa de neatentie sau teribilism, sa nu-i fac pe altii responsabili pentru greselile mele. Iar daca toti ne-am gandi putin la consecintele pe care le au faptele noastre asupra celorlalti, ca la noi ne gandim mereu, probabil ceea ce s-a intamplat azi nu ar fi la ordinea zilei..