28 mai -2012

    

      Am avut intentia de a scrie in acest al meu locsor de foarte multe ori in ultima perioada. De fiecare data cand intram si reciteam ultima postare, parca stiam ca locul ei si al lui e pe prima pagina si nu merita nimic sa o detroneze. Cu timpul ,insa, ranile se cicatrizeaza....ramane urma, dar nu mai doare la fel la atingere. Asa ca astazi am prins curaj sa vin cu vesti direct din mijlocul evenimentelor, cum altfel.

      Inainte de toate, dati play si ascultati urmatoarea melodie...

     

       Poate nu e cea mai frumoasa melodie de pe noul album Vama, poate nu e cea mai interesanta sau captivanta...dar eu o ascult fascinata. Asta si pentru  ca am fost acolo, la concertul de lansare al albumului 2012 VaMa. Am fost si am cantat cu ei toate piesele pe care le stiam, iar pe restul le-am ascultat captivata de atmosfera, de versuri, de sentimentele pe care Tudor este capabil sa le trimita publicului sau. Recunosc ca ascultasem piesa si inainte de concert si nu m-a miscat prea tare... Insa in momentul in care au cantat-o in concert, ceva s-a intamplat. Ceva exceptional care s-a lasat cu un gol in stomac si o pasiune teribila pentru aceasta piesa.

        Lasand la o parte aceasta mica parte din concert, trebuie sa spun ca totul, absolut totul, a fost fantastic. Asta si pentru ca asteptam de cand ma stiu posibilitatea sa ma duc la un concert Vama fara a face sute de km pentru acest lucru si fara a interveni o groaza de probleme. Si a fost exact asa cum ma asteptam... Asteptarea a meritat, fara indoiala! Show-ul a fost extraordinar, iar baietii mai aveau putin si isi dadeau si sufletul pe scena. M-a uimit cat si cum au cantat fara pauza, cum uda Chirila tricourile alea si, mai ales, cum le dadea jos:)).

        Nu am plecat nici cu mana goala, asta in cazul in care memoria  se gandeste sa ma lase balta si sa nu  o sa imi mai aduc aminte de aceasta lansare [not a chance]. Mi-am achizitionat noul CD pe care am primit si urari de toate felurile de la cei din trupa. Concluzia e ca m-am bucurat la maxim de fiecare minut din concert si nu mi-a pasat nici macar de faptul ca a doua zi ma astepta un examen de 6 credite. Ca doar, albumul asta o singura data il lanseaza...


        A mai fost cineva de aici sa ne impartaseasca pareri si impresii?:)






Cu drag,

       Andra T.

                     Avertizare!!! Postare cu miros de tristete si gust de lacrimi!

Am evitat sa scriu... Nu am mai facut-o demult, desi dorinta a existat in tot acest timp. Am scris, in schimb, de mana, in agenda care ma insoteste intotdeauna. Am scris in locuri pe care alta data le foloseam drept loc de distractie cu prietenii. Si trebuie sa adaug ca nu mi-a fost nici teama sa plang. In aceleasi locuri.

Am scris in data de 27.02.2012 cu gandul de a publica pe blog... La o recitire, cand mintea mi-a fost mai limpede, mi-am dat seama ca anumite suferinte trebuiesc tinute sub cheie undeva in suflet. Si acel undeva e clar ca nu dispare toata viata chit ca ne dorim acest lucru. In seara aceasta mi-a revenit apetitul de a le da viata gandurilor mele si de a deveni sfatuitoare cu aceia dintre voi dornici sa citeasca... Nu scriu ca sa ma plang, scriu pentru a semana dorinta de a le spune apropiatilor cat de mult ii iubiti, si in sufletele voastre... Si pentru a aduce un omagiu din suflet cuiva drag..

" Ieri...mi-a murit un prieten. Astazi, insa, o simt cu adevarat. E ca si cum noaptea care tocmai a trecut mi-a fost martora ca nu e doar un vis urat si sunt mai treaza decat mi-am dorit vreodata sa fiu. Nefericita realitate!! Odata cu ea a adus regrete, amintiri si ganduri. A scos la iveala ignoranta si superficialitatea de care am dat dovada. Doua lucruri pe care pana acum nu le-am putut vedea cu ochiul liber. Din cauza lor...ma incearca atat regrete personale cat si inevitabilele intrebari referitoare la nedreptatea vietii. Stiu ca nimeni pe lumea asta nu merita sa moara, dar tot nu ma pot abtine sa ma plang ca el nu trebuia sa se duca atat de devreme. 


A murit deci , un om care facea bine tuturor spunand ca simte el ca binele i se va intoarce. Un om care te obosea vorbind despre viata, despre planuri. Pentru ca o facea cu mai mult patos decat am vazut in toti oamenii pe care ii cunosc la un loc.


A murit un om care daca ar fi impartit optimismul lui inainte sa plece ar fi fericit pentru tot restul vietii un oras intreg...


A murit un om care nu tindea spre bogatii, ci doar spre a fi un om mai bun... A incetat, deci,  sa mai manance carne. Dar nu pentru ca se proteja pe el, ci pentru ca, spunea el, nu poate manca ceva care are creier...nu e corect.


A murit un om care a incetat sa mai fumeze pentru ca, spunea el, mai are atat de multe de facut in viata, incat uraste sa si-o scurteze cu mana lui. Ce pacat ca acest lucru,  sa fii sanatos, nu este intotdeauna suficient pentru a trai in continuare...


S-a mai dus un om de pe lista si asa scurta a prietenilor mei... Pacat este ca s-a dus tocmai el, el care mi-a fost mai prieten decat poate i-am fost eu lui vreodata. Iar faptul ca mereu am crezut ca mai am timp sa ii arat si sa ii spun, acum imi pare de neiertat. Exact asa cum nu imi pot ierta nici faptul ca nu l-am sunat atunci cand am promis ca o voi face. Ah, de-as fi stiut ca o alta sansa nu mai am...


De neiertat este si faptul ca am trait mereu cu impresia ca este prietenul meu, ca este acolo pentru mine, ca ma ajuta si asculta indiferent de situatie. Si asa a si fost pentru atata timp.... Pana cand n-a mai fost deloc!


Faptul ca astazi suntem si maine poate nu, ma darama. Este si mai dureros faptul ca a trebuit ca tocmai el sa imi deschida ochii si sa imi demonstreze cat de neputinciosi suntem in vata vietii.  Am realizat, de asemenea,  cat de dureroase si mistuitoare pot fi regretele.


Regret tot ceea ce tine de tine, I. Dar ceea ce regret cel mai tare este ca amintirile noastre la a caror aducere aminte zambesc si in ceasul cel din urma, se incheie aici..."






Din toate aceste motive, din cauza faptului ca in ceea ce il priveste nu m-am descurcat asa cum imi doream, cu ceilalti putini oameni extrem de importanti din viata mea, promit sa o fac. Iar voi...incalcati reguli si conceptii, spunteti Te iubesc si de o mie de ori pe zi daca asta simtiti, numai nu lasati oamenii dragi sa va scape printre degete...


Cu drag,
   Andra T.

Vesti "la rece"

 
     Avand in vedere ca facultatea si sesiunea care tocmai a inceput imi ocupa tot timpul, am lipsit si o sa mai lipsesc o perioada.  Dar o sa revin cand totul se termina... si mai ales daca o sa se termine cu bine. Asa ca trebuie sa imi tineti pumnii.
     Acum, insa, am prins ceva timp pentru ca sesiunea s-a cam speriat de curajul cu care aveam eu de gand sa o intampin [NOT]. De fapt, ma aflu in imposibilitatea de a ajunge la examene, izolata in casa si fara nicio posibilitate de a iesi de aici curand. Avand in vedere ca drumul care intra in Bucuresti este inchis de ieri de la pranz si nici acum nu se poate circula, dar si ca zapada are in curte peste 1m si sansele sa pleci cu masina pe camp, prin nameti, sunt scazute, stau in casa si pentru prima oara in ani buni...ma gandesc daca oare e ceva bun de vazut la televizor. Dar pana sa ma asez in fata televizorului cu care sunt doar la ocazii speciale prietena, am vrut sa va scriu sa va dau de veste.

    Voi cum faceti fata atat zapezii cat si sesiunii? Vreau sa aud numai de bine de la cititorii mei, pentru ca toti avem o perioada mai incarcata. Asa ca va tin pumnii sa reusiti tot ceea ce va propuneti... A...si sa nu uit. Vreti sa vedeti cam ce zapada m-a intampinat astazi afara?

   

Cateva ganduri pentru acest nou an

 

    Am neglijat blogul mai mult timp decat ma asteptam sa o fac vreodata... Dar, odata cu intrarea in noul an vin si dorintele pentru acesta, nu? 

Recunosc ca, spre deosebire de alti ani, acum am decis sa nu imi mai fac planuri marete ca mai apoi sa am ce regreta, sa nu mai sper la prea mult ca mai apoi sa fiu dezamagita ca nu am reusit, sa nu imi mai doresc sa schimb totul pentru ca stiu acum ca toate astea nu depind numai de mine. Deci in 2012 , o sa iau lucrurile in stilu-mi caracteristic...cu zambetul pe buze, iar pe post de arma optimismul. Poate nu e cea mai responsabila metoda de a lua viata in piept, dar pentru binele sufletelor voastre, asa va doresc si voua sa faceti. 

In concluzie, chiar daca astazi, pe 1 ianuarie, stau in pat singura, cu lumina stinsa si cu laptopul in brate.. stiu ca anul in care tocmai am intrat o sa fie unul greu, dar frumos. Ma asteapta inca o groaza de lucruri de descoperit din a mea noua viata si asta ma face sa il intampin zambind... Si fac lucrul acesta chiar daca printre acele lucruri noi se regaeste si prima mea sesiune. Si daca tot a venit vorba de asta...a fost una dintre cele doua dorinte puse la miezul noptii, dar singura care se accepta sa fie spusa pe post [hihi].

 Insa, mai stiu ca anul acesta vreau sa mi-l petrec si cu voi pe blog. Tocmai din acest motiv, am decis, ca de astazi sa reiau traditia postarilor frecvente. Si daca  e adevarat ce se spune, ca ce faci pe 1 ianuarie faci tot anul..inseamna ca blogul meu o sa fie taaare activ. Doua lucruri mi-as dori sa nu fie extinse pe tot anul...singuratatea din momentul asta si raceala cu care ma lupt. 

In rest, as vrea sa stiu voi ce v-ati dorit la miezul noptii si cat de bine si de fain v-ati petrecut? Aaaa, si nu in ultimul rand...un sincer "La multi ani" tuturor!

Cu drag,

    Andra T.