Sunt aici...si aici e bine!

 

        Scriu de pe al meu laptop dupa o luna de zile in care in minunata noastra relatie au aparut probleme tehnice. Acum reintalnirea a fost mai mult decat placuta, asa ca am decis sa o sarbatoresc cu o postare pe masura. Insa asta nu este clar cea mai buna scuza pentru disparitia mea de atata vreme. Cine a avut ochi sa vada si sa citeasca, a stiut ca blogul meu a fost pastrat doar pentru cei care ma urmaresc oficial... Mi-am dat seama, insa, intr-o foarte scurta perioada de timp ca luandu-i vizibilitatea, i-am luat totul...si pentru nimic nu se merita acest lucru.
        Din moment ce am revenit aici, la a mea veche viata pe care am regasit-o parca mai incantatoare decat am lasat-o, am decis sa imi intorc privirea si sa imi aloc timp si pentru vechile mele pasiuni. Si sper ca nu e tarziu sa imi readuc blogul pe linia de plutire... Desi sunt la a nu stiu cata tentativa de a recupera ce am pierdut din mana atunci cand  pasii mei au uitat drumul batatorit de atata vreme, sper ca de aceasta data sa reusesc. Sunt mai motivata ca oricand...si asta datorita celor care obisnuiau sa ma citeasca si sa imi si spuna asta. Pentru ca da, am devenit melancolica atunci cand am recitit vechi postari, dar si mai melancolica atunci cand am citit vechi comentarii de la voi. Sunt mai multe decat imi aduceam eu aminte, sunt mai dragute si mai interesante desi timpul a lasat praful sa se aseze putin. Am trecut eu serile trecute pe acolo si le-am sters, le-am lustruit si sper curand sa nu mai vorbesc despre ele la trecut...
         In timp ce reciteam postari si comentarii mi-am adus aminte, de asemenea, cat de activa eram in aceasta minunata lume a blogurilor, cu cate dintre voi vorbeam, cu cate dintre voi mi-am trimis cadouri sau macar ganduri bune. Intr-adevar, multe s-au schimbat de atunci, iar portia de timp liber mi-a fost micsorata considerabil, dar tot nu imi pare imposibil sa imi aloc putin si pentru vechile lucruri care imi faceau placere.
       In alta ordine de idei, va dau de stire...ca sunt aici, acasa, unde apreciez siguranta si normalitatea mai mult decat o faceam inainte. As minti daca as spune ca m-am abtinut total de la a-mi complica viata, dar aici o fac cu moderatie si doar pentru a pune putin sare si putin piper pe timpul petrecut aici si pe amintirile pe care le iau cu mine in bagaj la Bucuresti.
       Pana data viitoare, sa aveti o zi cum nu se poate mai buna si mai frumoasa!




Cu drag,
    Andra T.