Si vine o zi...

....cand iti dai seama totul se rezuma la invatat. Poate nu pentru examene/scoala/facultate, ci pentru tine si pentru viitorul tau ca om. Ca om si atat...nu ca om cu facultate, ca om cu job fain sau ca om cu bagaj fara fund de realizari marete. Poate ca ai mei parinti nu m-ar felicita pentru lucrurile pe care cred eu ca le-am invatat in ultima ora, zi, saptamana sau luna (cel putin nu atata timp cat invatatul meu nu poarta numele de istorie). Dar, personal, am inceput sa consider importanta inclusiv capacitatea de a-ti da singur seama de propriile schimbari, de modul in care evoluezi sau nu, de felul in care incepi si inchei o noua zi.

         Haideti sa ne intelegem....eu in saptamana care tocmai se termina am invatat ca unele lucruri nu se schimba niciodata. Adica atunci cand ai optimismul in sange, acolo o sa iti ramana indiferent de dezamagirile care ti alearga si ele prin vene. Am mai invatat ca absolut nimic pe aceasta lume nu are valoare daca nu este pus in contextul potrivit. Ca atunci cand te straduiesti sa savurezi cea mai buna mancare posibila in momente in care te chinui din rasputeri sa iti inghiti si lacrimile odata cu ea... Pe de alta parte, am invatat ca nu trebuie sa te straduiesti sa pastrezi vie amintirea oamenilor pe care i-ai pierdut. Chiar daca timpul trece, ranile se vindeca si viata merge mai departe, amintirile nu te parasesc, iar de uitat nici vorba. Mi-am mai dat seama si ca pe oamenii care s-au dus mai devreme decat trebuia, trebuie sa ii onorezi cu cele mai frumoase vorbe care se  pot spune despre ei si nu cu lacrimi... Alea-s pentru tine, in niciun caz pentru ei.
         Si am mai invatat ceva... Ca viata si oamenii te pot surprinde in orice secunda, trebuie doar sa ii lasi., ca increderea nu creste in copaci, dar nici orgoliul nu iti tine noaptea de cald.. Ah, si inca ceva..ca sunt mai puternica decat credeam eu atunci cand ceva depaseste limita mea maxima de intelegere, ca nimeni si nimic nu este de neinlocuit si ca satisfactia ca ai reusit sa pui punct si sa o iei de la capat este de n ori mai mare decat implinirea injumatatita a unor dorinte.

         Se pare ca am invatat destule perioada asta...e timpul sa trec si la putin din Istoria Culturii Romane Moderne, asa-mi sopteste constiinta... Dar inainte de asta, e ceva ce ati invatat perioada asta si vreti sa impartasiti aici cu mine?:)




Cu drag,

      Andra T.