Frozen...night

Ştiu, ştiu că afară s-a încălzit şi că în sfârşit putem să scăpăm de cizme (cea mai mare dorinţă a mea pentru că iarna asta a depaşit orice limită), dar postul de astăzi nu are legatură cu asta... Azi-noapte, înainte să mă bag la somn, am vrut să mă uit la un film... Şi cum acum câteva zile cineva mi-a recomandat Frozen în cazul în care nu sunt slabă de înger, am decis să încerc, evident cu gândul că îl voi închide dacă mă va speria. Mi se spusese că este foarte bine realizat, că e foarte fain dar de-a dreptul traumatizant. Şi aşa a şi fost...

Evident, nu l-am putut închide chiar dacă mi s-a părut dur şi ştiam că sunt mari şanse să nu mai pot dormi. Acum dacă stau să mă gândesc, unele faze sunt destul de trase de păr, însă e bine realizat, te ţine în suspans, pare extrem de real şi are adrenalină suficientă. De suspans nici nu mai vorbesc, pe mine m-a ţinut tot timpul în priză . Nu este un film cu efecte speciale, ambalaj strălucitor care sa îţi ia ochii sau cu nume mari în spate, ci doar un film dureros de real.

Personajele principale sunt trei actori tineri, cu roluri bune, profunde, simple şi extrem de naturale. Din punctul ăsta de vedere...are un mare plus de la mine. Ce m-a mai impresionat este cadrul în care se desfaşoară acţiunea, este real şi lipsit de pericole supranaturale, dar se doveşte periculos tocmai prin natura sa. Filmul îşi respectă genul în care este încadrat, acela de thriller, drama profunda...

Mie personal, mi-a plăcut... Am plâns (că doar nu degeaba sunt eu mai sensibilă la durere), am trăit povestea, am stat în suspans, am îngheţat şi m-am întrebat la rândul meu oare care e cel mai groaznic mod de a muri...

După cum vedeţi, nu am spus nimic clar despre poveste, e păcat să strice cineva farmecul filmului chiar dinainte să îl vezi.. Trailerul spune mai multe, îl ataşez în cazul în care vă tentează...