Sa ne intelegem, nu este o postare in care sustin cat e de fain, inteligent, exceptional, dragut Tudor Chirila (pentru ca e), ci e o postare care cred ca merita data mai departe. Demult, cred ca sunt 1,2,3 ani (pierzi notiunea timpului de la o varsta), am citit Scrisoare catre liceeni a lui Tudor si m-a impresionat. Mult!
Zilele trecute, am vazut varianta filmata a monologului... Si la fel, cred ca merita din plin sa ii facem iar reclama. Mesajul e clar, ideea e exceptionala si modul in care o spune te pune pe ganduri.
Chit ca ati citit-o la momentul respectiv, sau ca ati auzit-o...e genul de clip care merita ascultat, si reascultat de o mie de ori:) Iar daca e prima data cand auziti de aceasta idee a lui Tudor Chirila, e timpul sa dati play.
4 comentarii:
frumos spus
nice, nice
:*
ma credeti ca mi-au dat lacrimile cand am ascultat prima oara melodia asta? nu plans plans, asa, o mica mica lacrima :| prea misto
Iri, eu te cred. Am patit acelasi lucru cand am citit prima oara aceasta scrisoare. Dar la mine cred ca a fost mai mult de o lacrima, poate doua..
Trimiteți un comentariu