Avertizare!!! Postare cu miros de tristete si gust de lacrimi!

Am evitat sa scriu... Nu am mai facut-o demult, desi dorinta a existat in tot acest timp. Am scris, in schimb, de mana, in agenda care ma insoteste intotdeauna. Am scris in locuri pe care alta data le foloseam drept loc de distractie cu prietenii. Si trebuie sa adaug ca nu mi-a fost nici teama sa plang. In aceleasi locuri.

Am scris in data de 27.02.2012 cu gandul de a publica pe blog... La o recitire, cand mintea mi-a fost mai limpede, mi-am dat seama ca anumite suferinte trebuiesc tinute sub cheie undeva in suflet. Si acel undeva e clar ca nu dispare toata viata chit ca ne dorim acest lucru. In seara aceasta mi-a revenit apetitul de a le da viata gandurilor mele si de a deveni sfatuitoare cu aceia dintre voi dornici sa citeasca... Nu scriu ca sa ma plang, scriu pentru a semana dorinta de a le spune apropiatilor cat de mult ii iubiti, si in sufletele voastre... Si pentru a aduce un omagiu din suflet cuiva drag..

" Ieri...mi-a murit un prieten. Astazi, insa, o simt cu adevarat. E ca si cum noaptea care tocmai a trecut mi-a fost martora ca nu e doar un vis urat si sunt mai treaza decat mi-am dorit vreodata sa fiu. Nefericita realitate!! Odata cu ea a adus regrete, amintiri si ganduri. A scos la iveala ignoranta si superficialitatea de care am dat dovada. Doua lucruri pe care pana acum nu le-am putut vedea cu ochiul liber. Din cauza lor...ma incearca atat regrete personale cat si inevitabilele intrebari referitoare la nedreptatea vietii. Stiu ca nimeni pe lumea asta nu merita sa moara, dar tot nu ma pot abtine sa ma plang ca el nu trebuia sa se duca atat de devreme. 


A murit deci , un om care facea bine tuturor spunand ca simte el ca binele i se va intoarce. Un om care te obosea vorbind despre viata, despre planuri. Pentru ca o facea cu mai mult patos decat am vazut in toti oamenii pe care ii cunosc la un loc.


A murit un om care daca ar fi impartit optimismul lui inainte sa plece ar fi fericit pentru tot restul vietii un oras intreg...


A murit un om care nu tindea spre bogatii, ci doar spre a fi un om mai bun... A incetat, deci,  sa mai manance carne. Dar nu pentru ca se proteja pe el, ci pentru ca, spunea el, nu poate manca ceva care are creier...nu e corect.


A murit un om care a incetat sa mai fumeze pentru ca, spunea el, mai are atat de multe de facut in viata, incat uraste sa si-o scurteze cu mana lui. Ce pacat ca acest lucru,  sa fii sanatos, nu este intotdeauna suficient pentru a trai in continuare...


S-a mai dus un om de pe lista si asa scurta a prietenilor mei... Pacat este ca s-a dus tocmai el, el care mi-a fost mai prieten decat poate i-am fost eu lui vreodata. Iar faptul ca mereu am crezut ca mai am timp sa ii arat si sa ii spun, acum imi pare de neiertat. Exact asa cum nu imi pot ierta nici faptul ca nu l-am sunat atunci cand am promis ca o voi face. Ah, de-as fi stiut ca o alta sansa nu mai am...


De neiertat este si faptul ca am trait mereu cu impresia ca este prietenul meu, ca este acolo pentru mine, ca ma ajuta si asculta indiferent de situatie. Si asa a si fost pentru atata timp.... Pana cand n-a mai fost deloc!


Faptul ca astazi suntem si maine poate nu, ma darama. Este si mai dureros faptul ca a trebuit ca tocmai el sa imi deschida ochii si sa imi demonstreze cat de neputinciosi suntem in vata vietii.  Am realizat, de asemenea,  cat de dureroase si mistuitoare pot fi regretele.


Regret tot ceea ce tine de tine, I. Dar ceea ce regret cel mai tare este ca amintirile noastre la a caror aducere aminte zambesc si in ceasul cel din urma, se incheie aici..."






Din toate aceste motive, din cauza faptului ca in ceea ce il priveste nu m-am descurcat asa cum imi doream, cu ceilalti putini oameni extrem de importanti din viata mea, promit sa o fac. Iar voi...incalcati reguli si conceptii, spunteti Te iubesc si de o mie de ori pe zi daca asta simtiti, numai nu lasati oamenii dragi sa va scape printre degete...


Cu drag,
   Andra T.