In seara asta mi-e dor, ma napadesc amintiri si zambesc cu gandul la lucruri numai de mine stiute si intelese. De asemenea, imi place mirosul de portocale de care ma tot lovesc zilele astea. Intr-adevar...acum miroase a Craciun si asta ma face nespus de fericita. Stiu ce urmeaza, stiu ca de ani buni pentru mine sarbatorile aduc drept cadou oameni dragi carora le duc dorul tot timpul. Asa o sa fie si anul acesta, din fericire. Din nefericire insa, constat ca timpul nu le rezolva pe toate, ca nimic nu s-a schimbat si ca ceea ce inainte era greu, acum a devenit normal. Nu asta este normalul pe care mi-l doresc, dar cu toate astea Craciunul e Craciun si eu il ador. Mereu am facut-o, indiferent ca m-a gasit mai obosita decat voiam, mai trista decat meritam sau uneori nedrept de singura. Imi place sa cred ca oamenii sunt putini mai buni de sarbatori, ca in sfarsit vorbim toti aceeasi limba. Mereu am privit Craciunul ca pe o pauza, ca pe o perioada diferita din an, ca pe un joc la care iau parte toti cei din jurul meu fara alte comentarii. Imi incarc bateriile de sarbatori si imi doresc ca si anul acesta sa gasesc in mine dorinta aceea cu care ma bucuram cand eram micuta, sa uit de lucrurile care ma deprima, sa nu ma simt nici macar o clipa singura, sa imi tin gandurile in frau si daca se poate...sa nu le mai las niciodata sa hoinareasca prin locuri indepartate.
Si cum spuneam la inceput, in seara asta mi-era dor...de o melodie:
7 într-o săptămână #557
Acum 2 zile
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu